Cand ti-e teama ca nu o sa poti, incearca. Mai bine sa eusezi lamentabil decat sa nu fi incercat.
Nu sunt neaparat astea vorbele lui Radu, poate cele reale nu sunt la fel de poetice, dar sunt undeva in zona asta...
La
Semimaraton imi doream sa alerg bine...Asta inainte sa dau cu Radu
tura la Slanic, in care am cam fortat putin nota si cum ligamentele si articulatiile mele nu se dezmortisera bine dupa iarna ce trecuse (un maraton de asfalt nu face totul pentru a te pregati pentru terenul variat de la trail running) le-am fortat si pe ele...Am stat eu cu gheata vreo 2 zile, apoi m-am suit pe bicicleta, dar de alergat nu am avut curaj...Dar mi-am reconfigurat asteptarile...
In plus vesti sumbre veneau de peste tot: noroi, gheata, exploatari forestiere, ploaie 6 mm...Asa ca sumbra am inceput si eu ziua, nici macar sufleteste pregatita pentru marea noroiala si marea flescaiala...
Brasovul ne astepta "sumbru, rau, urat" si i-a dat cu ploaie pana la 11...Ne echipam de concurs asteptand ploaia de la ora 12 care nu mai vine...ba la 12 fara 10 in timpul sedintei tehnice norii se sparg si la start iese soarele...timp numai bun de alergat!
Plec cu plutonul si alerg pe prima bucata de asfalt (1.5 km). Imi conving genunchiul ca poate sa alerge urcarea asta si daca o alearga, avem timp sa punem de o plimbare in restul de 3 h ramase pana se opreste cronometrul.
E docil si ascultator si ne punem pe alergat pe forestier...e umed dar nispos/pietros si se alearga bine...Ma aplec putin in fata, imi reglez pasii si respiratia si hai fata la deal! Trecem pe langa o zona de picnic si recunosc Pietrele lui Solomon si apoi intram din ce in ce mai adanc in padure...e animatie pe la mine pe aici, desi plutonul s-a imprastiat si fiecare si-a gasit locul momentan, fiecare isi cauta trasa ideala. Si inca nu am ajuns la noroi...Alerg bine la deal si incepe brusc sa ma supere degetul mic de la piciorul stang....Ma intreb el de unde a aparut? Cu adidasii astia am alergat tot anul trecut fara probleme si acu s-a gasit sa ma deranjeze...strang diferit adidasul dar nimic, reglez ciorapul-nimic, imi dau seama ca nu vreau sa vad ce e sub ciorap ca oricum nu am cu ce sa repar, gasesc un mod de a calca mai pe interior si hai sa mergem...Ma gandesc ca la coborare fiind altfel calcatura o sa il aduc la tacere si oricum e departe sa ma gandesc la coborare si poate pana atunci fac rost de niste leucoplast...Toata distractia m-a costat poate cam 5 minute si am pierdut ceva locuri in clasament. Apoi intram in zona de noroaie, unde ai merge, ai alerga, le-ai mai ocoli, te-ai mocirli din prima ca sa stii o treaba si toate gurile zic ca distractia inca nu a inceput...iau un activator ca sa imi creasca moralul, ma uit la ceas vad ca au trecut cam 45 -50 de min de la start si ma gandesc ca nu mai are cum sa fie chiar o vesnicie pana sus...Ajung la punctul de alimentarea dupa 1h 05 de la start...nu a fost chiar asa de rau, probabil fara frecuscul de la adidasi urcam intr-o ora pentru ca a fost placut, umbra, racoare si panta mai mult decat abodabila.
La punctul de alimentare era aglomeratie, ma uit la mine si ma simt bine, am energie, am la mine apa in caz de nevoie si in plus de acuma se termina urcarea. Iau doar o gura de energizant si 1 bucatica de glucoza si recuperez multe pozitii prin miscarea asta...Dar nu de pozitii in clasament imi era mie..Eram curioasa cum o sa mearga coborarea...Care ma suprinde, poteca e placuta, de pamant, un fals plat, amortizare excelenta si genunchiul meu nu zice nimic...ei, baiatul, vezi ca se poate! Si toata bucata asta , pana am intesectat traseul de la duatlon a fost un vis frumos, a fost despre cum vad eu trail-runningul, a fost pe sufletul meu. Eram in lumea mea, cu muzica mea, cu padurea mea, cu pasii mei cand hotarati, cand sovaitori, imi simteam respiratia regulata si ma simteam excelent.. Nu aveam unde si pentru ce sa fortez, savuram momentul de introspectie si de intelegere a naturii si a sportului in felul meu personal desi urmaream pe cineva si eram la randul meu urmarita.
Zenul s-a evaporat cand am prins traseul de la
duatlon si prima coborare pe forestierul ala mi-a dat dureri de cap pentru integritatea genunchiului meu "bun". S-au dus cativa si cateva pe langa mine, rachteta. Din fericire nu a tinut mult si ne apropiam vertiginos de oras...Asa ca ne inscriem pe un fals plat care iarasi imi convine de milioane...Ma uit la ceas si socotesc ca trebuie sa vina bariera aia de la Racadau, care apare pe la 13.45-13.50 (de fapt punctul de alimentare). Iarasi nu simt nevoia sa opresc caci ceea ce vad in fata e terenul pe care ma misc cel mai bine. Si profit de micile bucati de urcare, de inertia coborarii, ma joc printre crengile de pe poteca si ma uit la ceas....realizez ca o sa termin inainte de 2 h jumate si calculez ca nu e chiar asa de rau avand in vedere ca la
Roma, am alergat semimaratonul in 2 h 10. Acum s-au mai adaugat vreo 600 m diferenta de nivel la deal :).
Ultima urcare aparuta din neant ma cam stoarce de puteri dar cand iesim in poiana cu troita si ni se spune ca mai sunt 5 minute pana la finish nu imi mai pasa de nimic. Termin la vale, lasand picioarele sa curga (am timp apoi sa ma gandesc la consecinte) in 2 h 25 si stiu ca acelasi maraton la sfarsitul sezonului trecut l-as fi alergat cam cu 15 minute mai bine...
Dar marele castig este ca am descoperit niste poteci geniale de alergat, am descoperit un intreg traseu de fapt unde pot sa ii duc pe
pinguini si sa le arat ce inseamna alergarea, unde pot sa merg cu oricine are chef de putina miscare, un traseu pe care mi-ar face placere sa il am in spatele casei sau la marginea orasului meu.
Despre organizare:
- experienta cu editiile anterioare ale Duatlonului s-a vazut si oamenii au reusit sa faca un eveniment care a atras peste 330 de participanti.
- ora confortabila de start a permis oamenilor din orase mai departate (Bucuresti, Sibiu) sa vina chiar in aceeasi zi
- kitul de concurs s-a distribuit repede si pentru cei 40 de lei pe care i-am platit la inscriere am avut parte de tricou, medalie, paste, un traseu fara probleme de orientare, cu multi voluntari plasati din timp in punctele cheie etc.
- si cred ca cineva acolo sus, ne iubeste pe toti :), de s-a facut vreme buna si am ramas uscati o zi intreaga (stiu eu o vorba de-a lui Nasu pe tema asta dar o pastrez pentru povestea din Piranha).
Traseul:
