sâmbătă, 3 august 2013

Stripsenzahn (VI-), Totenkirchl-Sockel, Wilder Kaiser


Ca incheiere pentru concediul nostru de catarare alesesem un traseu, speram noi, frumos- Stripsenzahn. Ne reintorceam in Wilder Kaiser, in peretii sai de pe partea nordica unde este racoare chiar si in zilele caniculare. Cunoasteam deja zona, cunoasteam retragerea, iar traseul se anunta a fi cel mai greut de pana acum- o incununare frumoasa a unei jumatate de an in care chiar am iesit la catarat si in care am catarat din ce in ce mai bine. De acum ar fi trebuit sa mai fie concediu, de acum sa mai fie iesiri la trasee lungi, abia de acum incepe sa se simta cum cataram din ce in ce mai usor, mai sigur si mai natural.
Ultima data cu semicorzile in spate, ultima data pe concediul acesta si cine stie cat va mai dura
pana va mai fi o data urmatoare
Dupa principiul “sa fim in contratimp” ii lasam pe toti sa intre in trasee si noi ne facem de lucru la o faleza cu trasee mai scurte de (2-3 lungimi de coarda) unde urcam un traseu frumusel de fata de 2 l.c (5+ si respectiv 5) numit Gargamel si plecam abia mai tarziu spre intrarea in traseul vizat pentru azi.
Inaintea noastra tocmai se retrasese o echipa si deja ma incearca indoiala: daca VI- -ul de aici e atat de dificil incat nu o sa il pot trece nici macar cu subterfugii? Totusi nu e timp ca indoielile sa ma macine caci Radu pleaca deja in traseu, se misca cursiv, lungimea pare frumoasa, nu e niciun punct dificil, ajunge in regrupare si dintr-o data e randul meu...A fost prima data cand, odata ce am facut primul pas pe perete am uitat de toate: spaime, crux etc. Am catarat si atat. Si am catarat frumos si nu a fost nimic greu si am ajuns la fel de relaxata in regrupare ca si Radu, oftand totusi multumita ca ce a fost mai greu a fost chiar la inceput. Totusi traseul este superb. Extrem de diversificat: cu bucati de fata, cu mici travsersari, cu mici burti, vertical, ce sa mai, intr-un cuvant: de catarat.

Mi se pare incredibila zona in care am fost (atat Wilder Kaiser cat si Dolomititi) pentru ca incepand cu gradul 4 poti intalni portiuni verticale destul de lungi. La 4+ poti da de mici burti si poti avea lungimi sustinute in care sa cateri vertical 40 de m. Si sa ne intelegem, 4+ de la stanca nu are nimic de-a face cu scara de prize reprezentata de un 4+ la panou. Si daca in Romania, mai peste tot unde e greu poti fenta pasul folosindu-te de pitoane, aici nu merge. Trebuie sa cateri la liber gradul maxim al traseului, nu vei intalni spit ori piton la mijlocul surplombei etc. Trebuie pur si simplu sa dovedesti pasul cu asigurarea sub tine, pentru ca nu poti trisa. De aceea recomand calduros o perioada de acomodare cu stanca si cu specificul zonei pentru ca fiecare sa isi evalueze capacitatile in raport cu specificul catararii de aici sau cu cea din Dolomiti.
Eu pot sa spun ca am gasit mai greu un traseu sau un pas de 5+ din Dolomiti decat unul din Wilder Kaiser. Asta pentru ca e alt specific. Aici prizele sunt variate si o bruma de tehnica stransa de la panou sau de la alte iesiri la escalada m-a ajutat. In Dolomiti, traseele sunt putin mai de forta, chiar si in lungimile usoare poti avea pasaje lasate pe spate, iar surplombele...pe ele nu le-am dovedit prea usor caci putere n-am si parca in fata surplombei uitam tot ce am invatat! De fapt o treceam, si chiar repede fata de alte dati, dar nu mi-a ar fi iesit la liber, fara ajutorul si confortul psihic al faptului ca treceam pe acolo ca secund.
Ca sa revenim la traseul nostru, acesta este o incantare. Mi s-a parut cel mai frumos traseu catarat in acest concediu si ar fi fost magnific...daca nu as fi fost alergata din spate de o echipa...Capul de coarda era un neamt atipic din Bayer care vorbea mult si chiar si in Hochdeutsch. Asa ca in regrupari ne conversam periodic pentru ca omul urca precum rapidul. In principiu viteza mea si a lui Radu echivala cu viteza echipei de sub noi, doar caci capul lor se misca cu o viteza fantastica. Eh, ca era numai muschi, pachetel langa pachetel nu se mai pune, caci macar era de treaba...In penultima lungime, ii ofer sa plece imediat dupa Radu, fiind dispusa sa astept sa treaca si secundul lui, mai ales ca si eu si Radu ne gaseam in regrupari comode. Bineinteles ca ma refuza galant spunand ca secundul lui oricum e destul de obosit, ca pauzele mai lungi din regrupari ii prind chiar bine si ca oricum mai sunt 2 lungimi de coarda pana sus. Evident ca in mintea mea ma gandesc ca si eu sunt obosita, si eu as vrea o pauza dupa ce m-a alergat ca pe ogar pe traseu dar nu stiu sa o spun in germana asa ca imi bag picioarele in ei de papuci si plec mai departe, sa scot lungimea asta mai repede. Ultima lungime fost un horn...frumos, superb, de mers in diedru aproape de sus pana jos si desi am primit o jumatate de horn avans, la final urmaritorul meu imi sufla in ceafa si chiuia de bucurie, de frumos ce a fost traseu. Ma jur ca a fost frumos, dar era cu 25% mai frumos daca nu ma alergai pe el...Totusi pentru ca a fost baiat bun, blond, musculos, rebel, de parca era intr-o reclama de la Malboro cum statea acolo intre jnepeni, fuma Malboro si isi asigura secundul impartim frateste 3 ciocolatele, ca si asa am impartit si traseul.
In top, cu baiatul din reclama de la Malboro
Coboram pe ruta deja stiuta si deja stiu ca o sa revin aici... intr-o vara, intr-o nu stiu care vara, inaintea careia voi pune ceva conditie fizica pentru catarat caci mai sunt atatea si atatea trasee superbe de facut in zona. Iar cabana asta (Stripsenjochhaus), de la care poti vedea in aceeasi zi si rasaritul si apusul este de vis. Deh, un rege salbatic asa cum este acest munte (n.a wild= salbatic, Kaiser= conducator, rege, imparat) are nevoie de un ambient de vis si are pretentii inalte!

Continuarea seriei: Descoperind si Zahmer Kaiserul-->

Foto by Radu
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox
  • Stripsenzahn (VI-), 8 l.c. (in Totenkirchl Sockel)
    • Detalii zona:
      • Totenkirchl Sockel este un pilier aflat in fata peretelui Totenkirchl). 
      • O imagine puteti gasi aici. Soclul se gaseste in centrul imaginii, muchia fiind acoperita in proportie de 75% cu jnepeni iar in stanga este marginit de cateva petice de zapada. 
      • "Soclul" are 4 mari avantaje: 
        • apropiere scurta si clara
        • retragere facila
        • lungime potrivita (cam 300 m)
        • orientare nordica, deci perfect pentru zilele calduroase cand se catrara la umbra
      • In Totenkirchl Sockel am mai catarat si traseul Fiechtl (V+)
    • Acces traseu: dupa primele serpentine ale potecii spre Stripsenjochhaus (cam 45 de minute din vale) vom prinde o poteca ce urca diagonal stanga, pe sub un perete. Desi parcursul potecii nu este evident de jos, ulterior poteca va coti din nou stanga si va traversa pe curba de nivel un valcel innierbat in partea superioara si ne va purta pana la baza soclului. De aici urcam pe un valcel larg si friabil inspre coama superioara acoperita cu jnepeni. In momentul in care valcelul se inchide ne aflam la baza traseului. Plecarea este de pe o platforma, ameneajata cu spit/ancora chimica
    • Schita si descriere: aici (in germana)
    • Observatii traseu: regrupari pe spituri, asigurari suficiente pe traseu (spituri) in umbra, traseu parcurs destul de des si foarte diverificat ca si pasaje.
    • Retragere: ne orientam spre dreapta si urmam poteca pana ce vom intersecta traseul Führerweg ce constituie retragerea clasica din perete. Se urmareste poteca cateva minute pana la un punct de rapel de unde se poate da un rapel de 60 m cu care portiunea accidentata a retragerii ia sfarsit. In cazul in care nu aveti semicorzi de 60 m puteti continua retragerea pe Führerweg combinand rapeluri mai scurte cu portiuni de descatarat.
  • Faleza cu trasee mai scurte (de acomodare) se numeste (Wildangerwandl) si se afla la 20 minute sub cabana. Traseele au 2-3 l.c. si sunt echipate cu spituri. O scurta descriere gasiti aici (in germana).
Observatie: Daca aveti nevoie de ajutor pentru traducerile din linkurile indicate de mine (in germana), scrieti-mi un email pe adresa de contact din pagina Despre, indicandu-mi ce traseu/pagina/zona va intereseaza si voi incerca sa va ajut.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

2 comments:

Claudia spunea...

Nici un prim-plan cu baiatul ala frumos??! Oricum peisajul e si asa destul de ametitor :D

Mihaela Diaconescu spunea...

Evident ca nu. Doar in spatele aparatului statea un alt baiat :).