vineri, 31 decembrie 2021

2021 pe scurt


2021 a trecut cumva in anonimat. Ne-am obisnuit cu pandemia, mie mi-au lipsit proiectele interesante, m-am scurs cumva printre saptamani si luni, fara sa simt ca as avea un rost...La ceasul asta de bilant nici macar nu sunt sigura daca am trait frumos. Cred ca doar am trait...

Ianuarie a fost o luna a contrastelor, cu perioade de iarna adevarata, cand schiurile erau la mare cautare si perioade calde, in care corupta de Radu si de Suzi, si imbracata de Radu, am reusit sa ies la sosea.

Side by side

Februarie are ceva mai multa bicicleta, insa ramane o luna a pendularii intre cele doua sporturi. Totusi, acum cand imi recitesc notitele as spune ca in aer se simtea totusi un miros de primavara.
Cu Claudia, la o Piatra Mare Morning Glory

In Martie s-a intors iarna, cu un metru de zapada pusa peste noapte in Poiana Brasov. Asa ca ne-am conformat si ne-am urcat din nou pe schiuri.
Aici la o tura de iarna prin Bucegi

E deja Aprilie si iata ca iarna nu stie sa piarda. Asa ca pana nu infloresc copacii la campie, nu avem nicio sansa sa punem schiurile in cui la Brasov. In partea a doua a lunii pedala incepe sa mearga bine pe cursiera si incep sa ma gandesc la un sezon bun la sosea anul asta.
Inainte sa inceapa pozele cu branduse, luati cu zapada meilor (Postavaru la apus)

In Mai am sarit in doua saptamani de la zapada, la supradoza de verde. Am pornit sa cautam primavara in Colinele Transilvaniei, la o tura de bikepacking de 4 zile, in jurul Pastilor. Si daca uitam ploaia de la Colbor din prima zi, care era sa ne intoarca din drum (noroc cu entuziasmul meu), in rest pot spune cu mana pe inima ca am gasit in sfarsit primavara, am dormit in cranguri, am pregatit micul dejun sub copaci infloriti si am petrecut 4 zile pline in saua MTB-ului.

Iunie a deschis seria concursurilor pe 2021 si in 4 saptamani am bifat 3 curse. La Bacau am mers chiar bine la proba de fond, terminand prima amatoare dupa elite. La Movilele Blajelului m-am chinuit, dar am mers acolo pe interes, ca sa nu mor la Vidraru. Si la Vidraru m-am chinuit pentru ca m-a alergat Minette, insa traseul mi-a placut si am pus, fara indoiala, concursul, in topul personal de pe anul acesta.
Vidraru MTB Challenge

Iulie a fost luna andurantei pe cursiera cu doua ture redutabile intr-o singura saptamana. A fost fara indoiala si un varf de forma pe cursiera, desi cam intrasem in filmul MTB-ului. Totul a inceput cu Sea2Summit-ul lui Radu (practic de la malul marii pana pe varful Omu, de la rasarit la apus), care pentru mine s-a transformat intr-un Sea2Home de care sunt, totusi, foarte multumita. La doar 2 zile distanta am luat startul si la un brevet de 200 km organizat pe langa Miercurea Ciuc. Inca nu imi e clar cum am reusit sa ma recuperez in doua zile, mai ales ca la brevet am mers suprinzator de bine, fiind alauri de Radu Dodu in top 10, pana la penultima urcare, unde am facut pana. Cu ajutorul lui Radu am reusit insa sa imi rezolv pana si sa fac si ultima urcare a zilei-si in fond, provocarea concursului. Evident ca in sa.
Motosirulo challenge

August- In August, Radu a fost plecat la Silk Road Mountain Race, asa ca eu am trecut intr-o viteza inferioara in ceea ce priveste sportul. Totusi, am petrecut cateva seri foarte faine alaturi de baieti la cateva aventuri in timpul saptamanii in Piatra Mare si Bucegi, am vazut Perseidele doua nopti la rand (una pe munte si una la Tzale la mosie, cu socializare), am baut vin si am mancat branza puturoasa, am povestit si m-am simtit bine. Si am incheiat luna cu o tura de MTB in Bucegi, alaturi de Suzi, tura care a creat probabil premizele pentru o tura de bikepacking pe Via Maria Theresia.
Tour de Bucegi, cu Suzi

Septembrie-Asteptam luna asta ca sa imi inchei socotelile cu Cupa Nationala la MTB. 2021 a fost un an plin de concursuri de bicicleta pentru nivelul meu de toleranta (7 in total, stranse toate in 3 doar luni de vara). Am fost bucuroasa dupa Pucioasa, mai ales ca am mers bine, insa cand s-au mai asezat sentimentele mi-am dat seama ca in 2022 voi fi mult mai selectiva cu concursurile si o sa merg doar la cele care ma atrag cu adevarat si nu doar pentru matematica clasamentului. Septembrie a venit la pachet si cu o frumoasa tura de bike packing in Orientali, alaturi de Suzi si Radu, pe un traseu construit in jurul Viei Transilvanica, precum si cu un concediu de 2  saptamani in Alpi si in stilul lui Radu am tintit sus, alegand Tour du Mont Blanc in varianta pentru MTB. Au fost fara indoiala 4 saptamani pline si pentru ca nu stiu ce sa aleg, ma voi rezuma la o poza din fiecare aventura din cele mentionate mai sus. 
BikeXpert Alpine Challenge  si castigatorii Cupei Nationale la MTB

Calimani si Via Transilvanica (Tinutul de Sus)

Tour du Mont Blanc, bikepacking style

Octombrie aduce cu sine o toamna lunga, de vreo 3 saptamani, pe care am savurat-o in tihna prin muntii de langa casa. Raman in memorie doua ture. Una alaturi de Claudia si Rose, in Bucegi, intr-o zi calda si tihnita, ca o icoana si un Morning Glory boieresc pe Varful La Om, alaturi de Radu si Claudia, inainte sa se schimbe ora.
Gaura si Clincea alaturi de fete

Morning Glory la La Om si una din pozele din albumul Eu si Clau

Noiembrie- ca in fiecare an alergam dupa ultimile zile calde si ultimile crampeie de soare. Cele mai reusite bai de soare sunt de data asta in Fagaras, intr-o tura de explorare/ reamintire in zona Urlea

Decembrie este o luna plina, cu sentimente contradictorii generate de plecare Claudiei si a lui Andrei in Elvetia. Ne bucuram de ziua lor speciala, ne spunem pe curand si petrecem Revelionul in compania oamenilor de pe langa Brasov, cu ploaie, foc, artificii si partide de scrabble cu Andrei si Alina.
Decembrie a fost in fond o luna despre cei ce pleaca

Si cei care raman