Martisor de Brasov 2019

Martie e sinonim pentru mine cu pusul schiurilor in cui si iesit in sfarsit afara pe doua roti. In ultimii ani, in jur de 8 martie deja se urcau primele Poieni si au fost ani buni cand sezonul a inceput inca din februarie prin campie. De data asta nu a fost cazul, dar daca ne mai tinem respiratia inca putin trecem si peste hopul asta, se schimba ora, se lungeste ziua si intram in modul de vara. Pana una alta Brasovul e inca nehotarat daca sa faca trecerea sau nu si e mai mult iarna decat primavara. Dar tot e bine. Muntii inzapeziti dau cel mai frumos fundal pentru turele de cursiera din depresiune.

14.03 O scurta alergare sub Tampa

Alergarea nu se mai simte natural, dar ramane un mod rapid de deplasare de colo pana colo, asa ca recurg la el ori de cate ori vreau sa fac putina miscare utilitara.

16.03 Doua alergari la Jurilovca ce ascund de fapt noi ganduri despre alergare

Nu plecase nicaieri. Era tot acolo. Pare ca se tine scai de locurile astea si cel mai mult ii place sa rostogoleasca maracinii de pe marginea drumului si sa se anine printre stuf. La dus mi-a dat aripi, l-a intors mi-a pus plumb in picioare. Nu am mai alergat de luni de zile. Mai precis din toamna, din vacanta in Sicilia. Antrenamentul specific nu exista. Si parca si dorinta s-a indepartat cumva de mine. Imi lipseste cumva usurinta turelor de raid, dar nu regret cu nimic lipsa febrei musculare, a muschilor rigzi si a corpului incordat. Ba chiar imi place ca pot fi pe bicicleta zile la rand, facand ture lungi si fara sa simt nimic mai mult in afara de niste picioare obosite de dimineata.

Si totusi ma intorc ocazional la alergare caci este mult mai simplu sa arunci in bagaj o pereche de adidasi decat sa cari cu tine o bicicleta. 

Corpul ramane surprins. Primul kilometru merge greoi insa apoi isi aminteste. Pe la kilometrul 3 loveste entuziasmul dar endorfinele nu tin mult. Piciorului ii place sa simta unduirea blanda a dealurilor din Dobrogea, mai ales a celor care se scurg catre mare, ori se nasc din ea. Cine mai stie?

Si gandul se intoarce din nou la bicicleta si isi spune ca isi aminteste de promisiunea turei la mare.cu cursiera.

Pe la kilometrul 5 se termina gazul si Capul Dolosman ramane pentru un rasarit de maine. Astazi parca ar fi mai bine sa ma intorc, caci 10 km dintr-un foc nu e usor. La deal si cu vant din spate alergarea se transforma intr-o inaintare cu pasi mici, dar asta ofera timp pentru a fi atent la detalii. Timp pentru introspectie este, din plin, si pe bicicleta, dar viteza mai mare nu te lasa sa suprinzi, sa filtrezi si sa digeri fiecare detaliu. In alergare procesul asta vine natural si ochiul gaseste pe strazile comunei casute faine vopsite in alb si albastru, o fusta albastra de eleva de gimnaziu pe care o flutura vantul in toate directiile si mai alesa primele semne ale primaverii. Pe langa porti ghiocei trecuti carora le-au luat locul arbustii galbeni, mugurii de tot felul ce pare ca au aparut peste noapte si matisori incipienti de salcie. Daca este totul bine si frumos la Jurilovca? Nu, nu este. Desi satul este unul aparent ingrijit la drumul mare si locuitorii de aici functioneaza pe acelaai principiu: gunoaiele troneaza dupa semnul de iesire din localitate si pe nimeni nu pare sa deranjeze acest fapt.

Date: aici 

21 martie Recovery ride

O infectie cu Rotavirus m-a pus la pamant de cand am venit de la Jurilovca si abia azi am indraznit sa fac ceva miscare, sa invart putin pedalele, fara sa ma intereseze wattii. Desi picioare sunt, corpul nu e inca refacut, deci trebuie sa ii dau timp.

22 martie-Zwift Workout-Specialized Mixtape Stage 1

Asta a fost un workout greu seriile de 40 sec la 290 W fiind lungi si provocatoare. Insa de la set la set am mers mai bine , chiar daca nu ma simteam.complet refacuta dupa infectia cu Rotavirus.

Date: aici 

23 martie Cursiera pe langa Bucuresti (vest) cu Viorela.

Daca stii sa o cauti in locurile potrivite, gasesti primavara in diverse colturi din tara, de pe la jumatea lui martie si pana la jumatea lui mai. Campia, dealurile de la Campina, Brasovul si Tampa, dealurile de la Moeciu, din Valea Cernei ori din Apuseni iti permit sa te bucuri de o primavara de 2 luni de zile. Cum momentan fieful primaverii e in campie, si eu, scai dupa ea. Leg ceva treburi administrative cu un weekend pe judetenele de langa capitala. Sambata se scurge tihnit alaturi de Vio. Imi place sa petrec timp de calitate cu oamenii dragi. Sa nu fiu pe fuga. Prefer sa ii vad mai rar, dar sa pregetam mai mult unul in fata altului sau unul alaturi de altul. Cam asa a fost si ziua de azi si nu a contat ca in loc sa alerg dupa QOM-uri am stat la povesti, ca le-am continuat apoi in fata unei farfurii de tortelini, ca le vom reinoda, sper eu, in 2 saptamani la Intersport Brasov.

Date: aici

24 martie- Cu cursiera la sud de Bucuresti

Astazi sunt singura pe doua roti, asa ca mai planific o tura care sa presupuna cat mai putin drum petrecut traversand orasul si cat mai mult timp pe drumuri judetene fara trafic. Am 4 iesiri relativ aproape de mine: Cernica, Berceni, Jilava si Afumati. Insa aproapele asta pare o vesnicie fata de Brasov, asa ca am zenul afectat inca de dinainte de a iesi din oras. O mare parte din ce am desenat sunt drumuri noi pentru mine (zona Cernica- Fundeni-Bunesti). Asfalt bun, trafic putin, picioare grele. Realitatea din teren e departe de media orara la care ma gandisem de acasa. Cei 5-7 km pe DN4 sunt groaznici si ma lupt atat cu asfaltul prost, cat si cu vantul din fata. Deja stiu ca nu are sens sa mai lungesc tura, asa ca imi planific sa ma retrag prin Berceni, doar ca ratez bifurcatia spre Vidra si ajung sa intru prin Jilava via Sintesti. Satul asta s-a mai curatat de la ultima vizita si nu am vazut nicio piranda care sa plimbe castroane de fripturi de la o casa la alta.

Date: aici

24 martie Reverenta maestre, in memoriam Dorin Teodorescu

Au trecut 14 ani de la ultimul spectacol de opereta si in acesti ani multe s-au schimbat. M-am schimbat eu, s-au schimbat oamenii, s-au schimbatl locurile. Doar ariile au incremenit in timp. Si vocile suna la fel. Chiar daca nu am mai trecut pragul operetei, nu am pierdut contactul cu genul. Internetul suplineste bine lipsurile, cu o multime de inregistrari si puneri in scena, ceea ce e un lucru bun, caci iti da posibilitatea sa analizezi si sa compari diverse versiuni, interpretari etc. In plus, faptul ca acum stapnesc destul de bine germana, imi da acces direct la versiunile originale si e intr-adevar o experienta interesanta sa auzi fiecare piesa exact asa cum a foat scrisa, ariile in libretul original.

Ce mi-a placut:

- am vazut destul de multi oameni tineri pe scena de la dirojor (o prezenta carismatica si foarte implicata), membrii ai orchestrei si pana la solisti remarcandu-l pe George Ionut Varban

- voci masculine frumoase, pline. Pe George Varban sunt curioasa sa il vad si intr-un spectacol, avand in vedere ca pare sa aiba si prezenta scenica.

-sala noua, de capacitate medie, cu o sonorizare decenta

Ce nu mi-a placut:

Faptul ca lipsesc vocile noi feminie si duetele cu 30 de ani diferenta intre ele, chiar nu dau bine deloc.

27 martie-  Zwift Workout - TriMate.se Cadence Focussed Intervals

Asta nu a fost un antrenament greu din punct de vedere al puterii generate, deoarece s-a focusat majoritar pe cadenta. Un aspect la care sunt deficitara, caci cadente de peste 100 rpm sunt SF pentru mine.

Date: aici 

28 martie-  Zwift Workout- Specialized Mixtape Workout #3

Antrenamentul de fata nu a mai fost asa usor. Cele 30 sec la 150% FTP se simteau dureros de la jumate incolo. Insa ca de obicei, al doilea set e mai bun decat primul.

Date: aici 

30 Martie - Cautand branduse si ghiocei in Crai (Piatra Mica)

Aparent Piatra Mica nu e pentru cine se potriveste, e pentru cine se nimereste. In loc sa stau cu Miruna si sa mearga Andrei si Claudia in Piatra Mica, am ajuns sa mergem tot noi. Aveam de umplut vreo 6 ore in prima parte a zilei si vremea buna se afara chema ne chema pe munte. Asa ca ne alaturam catorva prieteni si facem pelerinajul clasic spre Piatra Mica, un traseu care se asorteaza oricarui anotimp: Prapastii- PG- Cabana Curmatura cu pauza de ciorba- Saua Crapaturii- Piatra Mica- Poiana Zanoaga- Fantana lui Botorog. Am gasit mii de branduse, sute de ghiocei, am mancat o ciorba buna, ne-am bucurat de soare si de urcarea uscata pe Piatra Mica si ne-am caznit pe poteca alunecoasa prin padure ce coboara spre Poiana Zanoaga.

Apoi ne-am mutat peste 2 vai, in Moeciu, pentru o plimbare de final de zi in compania mamei lui Radu. In ceea ce priveste timpul petrecut cu parintii nostri incercam si ne dorim sa petrecem timp de calitate, in care sa poti discuta in tihna, timp fara graba si fara distractii precum telefon sau televizor. Si o plimbare / drumetie in natura sunt mereu o optiune care ne intruneste cerintele caci implica atat miscare, cat si timp petrecut impreuna in natura, fara televizorul care sa mearga in fundal ...

Date: aici

Duminica 31 martie- O plimbare matinala la Moeciu

Pentru ca tuturor ne-a placut plimbarea de aseara, am continuat traditia si azi, schimband doar culmea. Daca seara toate luminile cad pe Bucegi, dimineata este timpul Craiesei, asa ca am pornit spre Bisericuta. Pamantul e inca inghetat si ne ajuta la urcare. In vale frigul diminetii ne aminteste ca suntem la munte, insa e un bun impuls spre miscare si ne motiveaza sa iesim in culmea dealului scaldata in soare. Aici lipsesc brandusele dar primavara se manifesta printr-un alai de alte semne: copacei ce inverzesc de la varf, matisori, muguri plini. Detalii sunt peste tot. Trebuie doar suflet, timp si ochi sa le descoperi si sa te lasi miscat de ele. Alergarea pe Valea Bangaleasa nu e genul de activitate care sa imi faca placere, mai alea ca tura de ieri in Piatra Mica si-a lasat urmele peste cvadricepsii mei, dar cand e intr-un scop nobil, merge si o alergare.

Date: aici 

Duminica 31 martie- Zile cu urcari si munti inzapeziti

Urcarile din zona Moeciu revin in fiecare an in antentia noastra si ne petrecem in zona cel putin 2 zile pe sezon. Insa de regula acest lucru se intampla undeva prin vara. Strava spune ca lunile iulie-august sunt lunile predilecte, insa abia acum am realizat ce am pierdut ignorand primavara. Caci doar acum, chiar si cand copacii nu sunt inca infloriti, Craiul si Bucegiul magnetizeaza privirile cu aparitia lor maiestuoasa, plini de zapada, albi, alpini. Formeaza fundalul perfect, iar atunci cand ai parte si de o zi cu vizibilitate buna, sunt camarazii muti ce te insotesc pedala dupa pedala. Asa ca am luat la rand cateva din frumoasele urcari din zona Bran-Moeciu, incepand cu Cheile Gradistei (si pauza sus la complex pentru o cafea), Sirnea, Fundata (dinspre Podul Dambovitei) si am incheiat in dulcele stil clasic cu Pestera.

Date: aici

Citeste mai departe...

Florar de Brasov

Duminica 1 mai- Slatina, prin jurul stanii

Duminica Pastilor si Ziua Oamenilor Muncii pica anul acesta in acelasi timp. Dimineata dau o tura pe cursiera prin satele de langa Slatina. In afara localitatii, ma rupea in vantul, in sat, la adapost, mergeam cu 30 km/h fara probleme. Activitatea principala era impartitul. Cu cosul, cu tava, pe la vecini, nu se stie cat e credinta si cat e traditie. Cert este ca e un schimb constant de cozonac, pasca, oua, friptura si bautura. Vremea e superba, castanii deja isi scutura florile, salcamii au inflorit, iar ochii au descoperit in iarba inalta si primii maci din vara asta.

Track si date: http://www.movescount.com/de/moves/move103640690

Daca  e mai, sa fie multe flori

Unde-s flori sunt si albine. Stupii noi, pregatiti de tatal lui Radu

Lampa fermecata a apicultorului

Am scos cursiera la plimbare si am pozat-o printre flori de castan

5 Mai- Pe drumuri libere, pe langa Brasov

Astazi e timpul pentru o tura mai lunga in campie. Mi-a recomandat Radu niste drumuri libere si faine intre Brasov si Sfantu Gheorghe pe care ma duc sa le descopar. Inceputul turei nu este foarte promitator, pentru ca in loc sa merg prin Valcele si Araci, din Podu Oltului, mintita de indicatorul ce spunea Sfantu Gheorghe tin drept inainte spre Ilieni, descoperind cu ocazia asta si de ce traseul de la Gentelman's Race nu trece pe aici. Dupa ce drumul de dale imi scade substantial media orara, ii dau bice spre Sfantu Gheorghe. Bifurcatia spre Ozun vine repede si apoi am parte de cea mai faina bucata de drum de cand m-am mutat in Brasov. Asfalt proaspat, pustiu, sate mici si evident mereu muntii aflati in campul vizual. Reveria se termina la Teliu cand intru pe drumuri cunoscute si apoi "acasa" ma asteapta primitoare dupa 70 kilometri pe doua roti.

Track si date: http://www.movescount.com/de/moves/move104622770

10 Mai- Prima alergare dupa Brasov Marathon

M-am tot socotit unde sa ies azi sa alerg pentru ca vremea se anunta impecabila. Primul instinct a fost Lempes, ca sa ma bucur de deschidere. Dar 3.5 km intr-un sens si alti 3.5 km in celalalt sens erau totusi prea putini. Tampa are poteci faine, dar sunt toate prin padure...Asa ca raman fidela Stejerisului din dosul casei. De pe varf se vede pana hat peste Magura Codlei. Mi se pare foarte fain sa alergi regulat prin aceleasi locuri in natura. Prima data pe Stejeris, la inceputul lui martie, padurea era inca golasa. Apoi urmatoarea alergare era plina de floricele. Peste alte 2 saptamani, am iesit fix dupa o ploaie cand padurea mustea de apa si copacii erau de un verde suculent. Iar acum...totul era de un verde plin, matur, vestitor de vara. Potecile chele de acum o luna erau ingustate de lastarisul crescut pe stanga si pe dreapta. Florile disparusera si in poieni crescuse iarba inalta. Doar varful Stejeris era putin intarziat. 2 copacei inca infloriti si o alee pavata cu flori imi ureaza bun venit pe varful stancos. Preget putin, imi promit sa revin odata la apus aici si ii dau la vale ca sa prind si coborarea pe lumina.

Track si date: http://www.movescount.com/de/moves/move104855129

18 Mai- Alergare in Piatra Mare

Astazi, profitand de faptul ca am terminat la 5, m-am suit in masina, am dat piept cu traficul din Brasov, am scapat in final de aglomeratie la Petromul de pe Calea Bucuresti si am oprit in Dambu Morii. Unde a inceput sa ploua. Cum nu credeam sa tina mult, stau cuminte in masina pana se opreste si apoi o luam din loc, eu in alergare usoara si Radu pe MTB spre Drumul Familiar. Voiam sa vedem care ajunge primul la cabana. Intrecerea am lasat-o insa pe data urmatoare, caci fix cum intrai pe familiar era un noroi de zile mari. Se trasesere busteni fix pe drum si nu era sub nici un chip rost sa intrii cu bicicleta acolo. Asa ca Radu face cale intoarsa in cautarea altor poteci si eu continui sa urc spre cabana. Este absolut pustiu. Simt ca trebuie sa dau drumul la muzica, caci ma innebuneste atata liniste. Pe ultima jumate de ora incepe sa ninga. Asa, dintr-o data. E chiar un fel de mazariche, caci sferele albe se aduna rapid pe frunzele mari de brustur. In zonele deschise bate vantul destul de tare, asa ca imi trag foita peste rucsac si ii dau inainte sa ies la cabana. In Poiana e ceata, in jos e negura, ce e drept, spre Brasov se vede o leaca de soare. Nu am ales foarte bine locul de joaca astazi... Nu intru in cabana, pentru ca ma alerga si frigul si inserarea si incep coborarea spre 7 Scari. Greu, incet, cu pietre ude si radacini alunecoase ajung deasupra canionului unde pot in sfarsit sa dau putin drumul la picioare. Apoi poteca e poveste pana la masina si in 2 ore si un sfert, pun sub picioare aproape 1000 m diferenta de nivel.

Track si date: http://www.movescount.com/de/moves/move106117711

27 Mai- Alergare urbana prin Brasov

S-a oprit deluviul, asa ca dau o tura de alergare prin oras. Se strang totusi destul de usor 10 kilometri. Redescopar stadionul si imi promit sa mai revin aici pentru intervale.

Track si date: http://www.movescount.com/de/moves/move107185114

28 Mai- Poiana

O urcare scurta pana in Poiana si apoi schimb doar bicicleta, iau MTB-ul si merg in Baiului

Track si date: http://www.movescount.com/de/moves/move107316398

Luni 30 Mai- Urcare in Poiana, coborare pe Setejeris

Azi ne strangem gasca mare. Termin la 17.00, asa ca plec singura sa dau urcarea in Poiana, continui pe traseul de la Brasov Bike Race si revin in asfalt  In Poiana Mica ne regrupam cu totii si coboram pe Stejeris. Aproape ca ne prinde noaptea si ne cam scoatem ochii prin padure.

Track si date: http://www.movescount.com/de/moves/move107739455

Gasca mare astazi pe Stejeris

Citeste mai departe...

Weekenduri de martie in orasul de sub Tampa

Inceputul lui martie a venit cu o noua mutare, de data asta, in sfarsit, mai aproape de munte. Datorita sarmului, conexiunii bune cu Bucurestiul si evident, a faptului ca pica muntele pe tine, am ales Brasovul. 

Seara, de pe Tampa (by Radu)

6 martie- Cu cursiera la Comana

Asa ca primul weekend din martie, avea sa fie ultimul weekend petrecut pe langa capitala si pentru un “la revedere” adevarat, am ales o tura de cursiera, prin sudul Bucurestiului, Comana si imprejurimi, caci aceea ne-a fost luni de zile cea mai la indemana evadare. Am reusit sa ii corupem si pe Viorela si Andrei, si profitand de o zi de martie in care puteai pedala la tricou, ne-am asternut la drum. Track-ul este mai jos, poze nu am facut, ramane doar amintirea grozavei linii drepte din padurea de la Comana. Clasica de la Comana va fi acum inlocuita cu urcarea spre Poiana Brasov si sper ca aceasta schimbare sa adauge putina sare si piper abilitatilor mele jalnice de a struni cursiera la deal intr-un ritm decent.

Track si datele turei: http://www.movescount.com/de/moves/move96136390

12 Martie- Trekking la poalele Craiului

Prima naveta la Brasov  din cele 4 din martie, imi sta in fata. De data asta o sosire noctura in orasul care va deveni acasa de la 1 aprilie. Am mai petrecut ceva timp cu Radu in fata unui pahar de vin, in casa prea mare, prea rece si momentan prea goala pentru noi- Pestera cum a numit-o Radu in mod afectiv.

Ora tarzie de culcare a adus cu ea si o trezire tarzie si cum Andrei si Claudia erau weekendul asta la Bucuresti, a trebuit sa ne facem progam de capul nostru. Asa ca incropim o tura de plimbare pe la poalele Craiului: Fanatana lui Botorg- Magura- Casa Folea- Traseul de la MPC spre La Table (TG)- intersectat TR spre Curmatura- Curmatura- BG spre Fantana lui Botorog.

In tura asta ne-a ocolit ploaia. Am avut parte insa de ceva soare in prima parte a zilei si de o fulguiala usoara pe la jumatatea zilei. Pana spre Curmatura a fost pustiu, la cabana suspect de liniste si pe coborare am reusit sa ratam noaptea la mustata.

Traseu: http://www.movescount.com/de/moves/move97472758

Vestitorii primaverii sunt cam inghetat in Crai (by Radu)

13 Martie- Alergare pe Stejerisul Mare

Din nou de capul nostru in Brasov. Din nou fara program. Radu se decide pentru o tura pe cursiera, iar eu aleg sa plec in explorare pe TG-ul care pleaca din dosul casei si merge spre Stejerisul Mare si apoi spre Poiana Brasov. Presimt ca asta va fi locul meu de joaca pentru turele scurte si solitare de alergare, caci plecare/ sosirea facila si pustiul potecii sunt argumente puternice. Sunt incatata de ceea ce gasesc la fata locului si imi pun in minte sa revin pe aici si pe MTB,  evident ca la vale.

Traseu: Dealul Warthe- Poiana Mare (TG)- Pietrele lui Solomin (BA)

http://www.movescount.com/de/moves/move97472752

19 martie – MTB pe langa Brasov

Nu dureaza mult pana sa imi pun in aplicare planul de a ajunge cu MTB-ul in zona Stejerisul Mare si pun la cale o tura de MTB pe langa Brasov, tura care cu timpul se va transforma intr-o iesire de dupa-amiaza. Vremea innorata e numai buna de pedalat la deal, iar la vale mai punem pe noi o foita si se rezolva. 

Traseu: Brasov- Pietrele lui Solmon- Cariera Veche- Poaiana Brasov- Poiana Mica- Poiana Aviatorilor – Stana Turistica- sosea- TG- Brasov

http://www.movescount.com/de/moves/move97925419

Cu Bucegii cu capul in nori (by Radu)

Sambata seara, de Ora Pamantului urcam pe Drumul Serpentinelor pe Tampa cu gandul catorva poze “de sus” cu Centrul Vechi si Piata Sfatului scufundate in intuneric. Cu noi aveam si doua lumanari cu gandul unor poze artistice, dar vantul ne-a incurcat planurile, lumanarile nu stateau aprinse neam, s-a straicat si trepiedul etc. Asa ca ne intoarcem spasiti inapoi in oras si le luam pe Monica si Viorela de la gara, caci planuiam maine o alergare intre fete.

20 martie- 3 fete si 2 bucle de la Moeciu

Cand vreau sa duc pe cineva pe un traseu frumos de alergare, il duc la Moeciu pe bucla 3. Cum 14 kilometri erau prea putin pentru Viorela si Monica, ce au batut drumul de la Bucuresti, am decis sa facem bucla 1 si bucla 3.  Vremea a fost perfecta, am vazut Bucegii, Craiul, Iezerul si Leaota cum nu le-am mai vazut niciodata pana acum si eu una m-am simtit extraordinar. De abia astept sa mai revin pe aici si cu Claudia, serile, sa privim apusurile de pe dealuri si apoi sa gonim la vale, luandu-ne la intrecere cu noaptea.

Date si track: http://www.movescount.com/de/moves/move97925392

Urmarind omuletul rosu

26 martie- Fundata cu Claudia si Andrei

Racita si cu un ciob in picior :) (de fapt nu a fost decat o intepatura care insa ma jena de parca era ceva inauntru) ma alatur Claudiei si lui Andrei intr-o plimbare pe traseul omuletului portocaliu de la Fundata. Ce e drept, m-au intrigat inca de weekendul trecut omuletii aparuti peste tot prin jurul Moeciului, stiam ca sunt creatia oamenilor de la Centrul de Ecologie montana din Moeciu de Sus, am vazut si harta cu trasee, dar stii cum e, pana nu le parcurgi, ti se tot invart omuleti prin cap de nu le mai stii culoarea si directia. Asa ca inainte de a face cunostinta cu omuletul portocaliu, eu si Claudia facem shopping salbatic la Brasov si ne cumparam bocanci, dupa prinicpiul gospodarul isi face iarna car si vara sanie. Apoi, inarmate cu ce trebuie, pardon, incaltate cu bocanci, pornim pe zapada proaspata de la Fundata. E inutil sa spun ca drumul pana la Fundata arata intr-un mare fel, cu toti muntii pudrati cu zapada noua, brazii incarcati si ei pe marginea drumului, ce sa mai o revenire a iernii daca ar fi sa ma incred in peisaj. De fapt, doar zapada meilor. Zona mi-a placut mult, Claudia ne-a fost ghid si povestitor, insa unele imagini vorbesc si fara cuvinte (selectii din albumul foto al Claudiei):

Dialog mut 

Scari 

27 martie- Prima semi-urcare in Poiana cu cursiera

Afara ploua si e urat. E mult mai bine sa stai in casa, de vorba cu prieteni pe care nu i-ai mai vazut demult. Pe la pranz, cand se mai usuca pe jos, ne suim pe cursiere, pentru o tura spre Sfantu Gheorghe, dar cum din fata vine ploaia, dinspre Postavaru se pare ca vine sfarsitul lumii, nu ne ramane decat sa ne intoarcem spasiti, cu coada intre picioare, acasa. Radu ma convinge ca daca tot sunt echipata sa ma duc sa dau o urcare spre Poiana pana unde ma prinde ploaia. Ploia am ignorat-o, dar pe la jumatatea urcarii m-a prins direct ninsoarea. Am facut cale intoarsa din Poiana mica si evident ca pe coborare am inghetat in ultimul hal. Mi-am revenit abia sub patura, dupa un dus fierbinte. 

Datele turei: http://www.movescount.com/de/moves/move98757344

Aprilie promite vreme mai buna, promite zile din saptamana la Brasov si dupa-amieze pline. Ce a fost in martie ocupatie de weekend, sper sa devina runa de dupa progam. In orice caz, saptamana urmatoare Brasovul ma asteapta cu copaci infloriti si verde proaspat.

Citeste mai departe...

Cozia Mountain Run 2015

Citeste mai departe...

La Slatina cu cursierele

De cand ne-am luat cursiere, gandul de a ajunge din nou la Slatina pe bicicleta nu ne dadea pace. Si cum ar fi fost frumos sa ajungem la Slatina de Pasti, dar in egala masura Slatina= mancare multa si gustoasa, cea mai buna combinatie era sa legam tura pe cursiere, cu weekendul de Pasti, un mod de a compensa mesele imbelsugate cu ceva miscare facuta in avans. In plus, in campie este primavara in toate puterea cuvantului si e o placere sa te scurgi pe drumuri fara trafic, bucurandu-te de ciresii si corcodusii infloriti pe stanga si pe dreapta. Si Hoinarii erau la Slatina, asa ca mai si socializam putin, o vedem si pe Ana, ne mai intindem cu 1-2 vizite, si gata weekendul. 

Pentru sambata se anunta vant din fata, dar nici asta nu ne-a facut sa dam inapoi, si nici nu ne-a ingrijorat din cale afara, dovada ca abia pe la 8.15 am plecat de acasa si pana sa iesim din Bucuresti am mai tot oprit, ba la Gogoasa Infuriata, ba la Lidl etc. Relaxarea era la ea acasa si cei 200 kilometri care ne stateau in fata nu ne speriau. Pana dupa Bolintin am mers mai incordati, caci toata suflarea satelor de pe langa capitala era iesita la shopping salbatic. Targ, piete volante, parcari pline la Mega Image, agenti de circulatie in intersectii pentru fluidizarea traficului, paine carata cu sacii si noi, 2 muste in roiul ce gonea in toate directiile prin sate pentru ultimele cumparaturi. 

Haosul se transforma in normal dupa Bolintin si apoi mergem cumva din amintiri, regasind aici un loc de popas din tura trecuta, dincolo nu stiu ce sonde si peisaje industriale. Totusi, ruta aleasa acum (si desenta cumva pe genunchi, din satul asta pana in satul urmator) a mers putin mai la sud si am ratat cat tot ce era interesant: birtul rupt din Mongolia unde am facut data trecuta pauza de masa, Udupu, Silistea Gumesti, Balaci etc. Cum drumul de data trecuta avea cam mult asfalt prost/ drum de tara, acum am incercat sa ne tinem pe drumuri cu asfalt bun si am reusit destul de bine, cu o exceptie intre Mersiani si Valeni, unde sunt 6 kilometri de drum de pamant. 

Odata ajunsi in Valeni am inceput sa ii dam goneta, caci Hoinarii ne asteptau deja in Serbanesti. Pana la urma ne intalnim in Crampoia si mergem impreuna pana la Slatina. De fapt Hoinarii ne duc pe noi acasa, caci au dus entuziasti trena. Eu una recunosc, ca de abia ma tineam dupa Elena si incercam sa ma fac mica, mica in spatele ei, ca sa scap de vant si sa tin ritmul impus de ea. In fata nu as fi avut nicio sansa...Pe ultima bucata cred ca am avut de departe cea mai buna medie orara, combinatia de grup (si oameni cu chef de tras),plus drumuri libere si bune, fiind castigatoare. Ma bucur nespus cand intram in oras si ridicam piciorul de pe acceleratie.

Cum vremea e inca tanara, facem o pauza la Hoinari acasa, cat sa bem o bere, sa mancam un fruct si sa o vedem pe Ana. Ne urnim si noi spre Izvoru abia pe la 19.30, odata cu apusul de soare, pe care il prindem/ care ne prinde ca si tura anterioara, la barajul de pe Olt.

A doua zi stau acasa si imi ling ranile (nu,nu ranile de la sa ori febra musculara), ci pielea parjolita de un soare de aprilie necrutatator. Picioarele mele sunt impartite in 2, pe lungime de un fel de meridian Greenwitch. Partea exterioara e ca un pui rotisat, partea interioara e normala. Asa ca nu vreau sa mai vad soare ori vant, il las pe Radu sa plece cu Hoinarii la o tura de descalzire (nu stiu cine pe cine s-a alergat, ei dau vina unii pe altii, cert este ca descalzire ar fi fost numai daca meregeam si eu cu ei, asa a fost doar fuga) si eu ma tin de vizite. Cum cei 3 s-au alergat temeinic unii pe altii, a mai ramas timp si pentru o sedinta scurta la noi acasa de data asta. Apoi, Hoinarii o iau din loc, noi ne facem bagajele si la 16.35 plecam si noi spre Slatina spre a prinde sageata de 17.35. La 17.00 suntem in gara, si...stupoare. Nu exista nicio sageata, mai rau, nu exista niciun tren spre Pitesti sau Bucuresti, pana maine dimineata la 8.30. Cum eu trebuia luni la 9.00 sa fiu la munca, nu ne ramane decat sa mergem in Carcal, de unde aveam un IR spre Bucuresti la 20.30. Asa ca total lipsiti de entuziasm ne urcam din nou in sa pentru o noua bucata de drum. 

Din fericire kilometrii sa scurg fara incidente, oamenii fiind probabil prea ocupati cu siesta// sau mult prea beti ca sa mai stea pe drumuri. In Caracal avem de asteptat mai bine de o ora, dar cu biletele in buzunar suntem putin mai aproape de o intoarcere la Bucuresti in seara asta. Trenul nostru era un tren international de la Budapesta si cred ca asta era singurul motiv pentru care nu era anulat. Deoarece era un tren international, si biletul de biciclete a fost pe masura (dublu), dar cel putin a fost bilet si nu spaga. O avea si asta de-a face cu ANAF-ul si antifrauda? Cine stie, dar bate un vant de schimbare. Si primavara se schimba si ea, copacii sunt din ce in ce mai verzi si in 2-3 saptamani, evadam de pe asfalt din nou pe potecile de la munte. Tot pe doua roti.

Traseu: Bucuresti- Domnesti- Darvari- Mihai Voda- Bolintin Vale- Roata de Jos- Cartojani- Gratia- Poeni- Silistea- Scurtu Mare- Slavesti- Ciolanestii din Deal- Zambreasca- Dobrotesti- Mersiani- Valeni- Nicolae Titulescu- Crampoia- Serbanesti- Brebeni- Slatina- Proaspeti- Dranovatu- Izvoru

Datele turei: aici

Jurnal Radu: aici

Citeste mai departe...

Prima zi din Mare Aventura

Pedalele se invart in ritm de metronom, iar ochii recunosc metru cu metru Romania rurala. Numai ce am iesit din Bucuresti si ne-am cufundat si mai adanc in ceata si umezeala gri aparute de niciunde, care insa nu ne-a dat planurile peste cap. In aer, mirosul de ud proaspat se amesteca cu ultimele urme ale poluarii orasului, toate fiind indulcite de un iz de tamaie ce pluteste lenes prin aer. In calendarul ortodox este Sambata Mortilor si in satele de la marginea capitalei, populate cu case imense vopsite in culori tipatoare domneste un amestec de modernism si traditionalism. Femeile, fie vin de la biserica cu coliva, fie au inceput sa imparta. Pe tava se gasesc cam aceleasi produse ca si atunci cand eram eu copil. Un eventual castron de ciorba si o farfurie cu felul doi, o cana de apa, una de vin, ceva tarie, coliva si o lumanare. Copiii isi insotesc mamele, de regula avand acea misiune importanta pe care mi-o incredinta si mie tata: deschizator de porti si purtator al cutiei de chibrituri. In ochii tuturor copiilor se citeste insa mirare, intrebare sau chiar entuziasmul atunci cand normalitatea satului lor este perturbata de zece biciclisti ce merg in pluton spre undeva, pe vremea aceasta atat de putin prielnica vacantelor. Oare stiu ei unde este Kyrgyzstanul,  oare au si ei prejudecati legate de tarile necunoscute din Orientul Mijlociu,  sau privesc totul cu curiozitatea copilului explorator, curiozitate care nu l-a parasit niciodata pe Radu? Caci da, noi suntem doar alaiul ce il insotim pe Radu in prima zi a lungii sale calatorii. O calatorie lunga cat un an scolar... Cati copii ar da oare un an scolar pe o aventura la celalat capat al lumii? Tind sa cred ca mai multi copii decat adulti. 

Radu, inainte de plecare

Ma bucur ca a plecat. Ma bucur ca ne permitem in continuare sa fim copii, sa fim liberi. Ma bucur ca adulti fiind, putem trai franturi din visele copilariei. 

Pedaland imi reveneau mereu in minte cuvintele: "orice calatorie, oricat de lunga, incepe cu un singur pas" si ma gandeam ca in cazul lui Radu incepe cu o singura pedala. Intamplator sau nu, dar fara sa ne fi vorbit inainte, un titlu asemanator a ales si Cristi pentru albumul sau foto de pe Facebook dedicat turei noastre la Basarbovo. 

De la Tineretului am plecat la 9.30, 11 persoane pe bicicleta. M-am bucurat pentru fiecare din cei veniti acolo ca si cum ei ar fi venit penru mine, desi daca eu as fi fost in locul lui Radu, nu ar fi aflat mai nimeni despre proiectul meu cu exceptia celor apropiati si prietenilor. Dar suntem firi diferite, si el se bucura alaturi de fiecare din cei veniti, si eu odata cu el, mai ales ca este sambata dimineata si mai toti cei care ne impart pasiunile sunt la munte, sau in drum spre munte. 

O parte din cei veniti sa il petreaca pe Radu

Cei 11 care au continuat sa il insoteasca pe Radu o perioada, fiecare dupa timpul avut la dispozitie

Suntem fara indoiala o aparitie interesanta, atat pe strazile orasului, cat si mai departe prin satele prin care trecem. Dupa Comana ne imputinam si ramanem in formatia finala de sase in care vom merge pana in Basarbovo. Drumurile sunt destul de rupte, pentru mine una fiind o introducere cam brusca in drumurile laturalnice romanesti dupa doua veri de piste asfaltate ca in palma. Mintea se reobisnuieste repede, picioarele si fundul mai greu, asa cum aveam sa constat ziua urmatoare

Alaiul prin satele de la marginea Bucurestiului

Incolo e Mongolia?

Aventura poate fi mai aproape decat te astepti (peste Arges)

La Comana

Ramanem pe drumuri proaste in continuare, sfidand sfaturile oamenilor din zona, care ne tot repeta ca Bucurestiul e in directie opusa. Dupa o masa cu slana si fara ceapa ne asternem din nou la drum si cu forte proaspete iesim in nationalul Giurgiu- Oltenita pe care ne ducem ca vantul si ca gandul, manati de vantul prielnic ce ne bate din spate. 

Spre Giurgiu, tot inainte

In Giurgiu ajungem neasteptat de bine si formalitatile de a trece granita sunt ca si inexistente. Spre dezamagirea noastra nu ne intreaba nimeni de sanatate si vamesul bulgar nici nu cred ca ajunge la viza de Kyrgyzstanul ce troneaza deja pe pasaportul lui Radu. Urmatoarea oprire e in Ruse, unde Radu incearca sa se organizeze putin pentru zilele ce vor urma, schimband niste euro in leva si cautand o cartela de telefonie mobila. In Ruse ne prinde noaptea si ultimii kilometri pana la Basarbovo trec parca mai greu. Se cunoaste oboseala de peste zi, iar dealul de la Basarbovo il urc pe foaia doi, caci foile nu se mai lasa neam schimbate. Pe masura ce pedalez la deal cu o indarjire calculata imi recapitulez in minte toate bubele bicicletei mele si stiu ca nu voi deveni un "mini-tehnicus" cat va lipsi Radu, ci voi alege varianta comoda si o voi duce in service. Voi avea oricum parte de o multime de frustrari tehnice cat voi fi singura, si asta nu pentru ca as fi total atehnica, ci pentru ca nu am pus mana decat rar (mai spre niciodata) sa repar sau sa reglez ceva la bicicleta. Pentru mine lucrurile trebuie sa mearga cu o precizie de ceas elvetian, si tot ce nu se rezolva cu un simplu reset este aducator de nori negri de furtuna in mintea mea. 

Din fericire noaptea asta nu e loc de ei. Cerul e senin si la propriu si la figurat si noi suntem stransi in jurul primusurilor bucurandu-ne de iarba proaspata, crescuta printre frunzele uscate de toamna trecuta si de caldura atipica pentru o noapte de februarie. Suntem comod instalati in poiana aflata vizavi de stancile de catarat si ne bucuram de liniste petrecand o ultima noapte in aceasta formatie pentru noua luni de zile. O perioada cat o armata, ori cat o sacina ori pur si simplu concediu cat pentru 10 ani de munca.

Duminica dimineata fiecare strange in ritmul lui. Noi ne grabim repede caci de acum vom intra sub obladuirea lui Cristi si in fiecare tura trebuie sa plecam devreme si sa pedalam repede si bine ca sa nu ne prinda noaptea pe drum, pe cand Radu, cu 9 luni de zile in fata, nu se grabeste neam. 

Locul de tabara

Masa cea de taina

Ultima poza de grup

Pupa fata, pupa fata!

Noi plecam,

Radu ramane

Evident suntem primii care plecam si revederea dintre partea noastra dorsala si saua bicicletei nu a fost deloc usoara. Am ales sa ne intoarcem pe european, beneficiind oarecum de semibanda de urgenta aflata pe toata lungimea drumului. Pe de-o parte drumul era considerabil mai scurt si substantial mai bun din punct de vedere al asfaltului si al vitezei de deplasare, pe de alta parte aveam parte de trafic, masini grabite si poluare. La fata locului, odata iesiti din Giurgiu am dat ochi in ochi si cu vantul care ne-a insotit constant pana in capitala fiind mult mai puternic decat cei 13 km/h din prognoza. 

Una din numeroasele pauze de pe DN

Pentru mine una orele respective au fost neasteptat de chinuitoare. Tendoanele lui Ahile s-au razvratit din nou asa cum am mai patit si in Germania si trebuie sa aflu cauza. Muschiul de la coapsa dreapta se contracta si el involuntar, fundul durea oricum as fi stat pe sa, si kilometrii treceau greu, greu de tot. Colac peste pupaza la intrarea in Bucuresti, Muha a observat ca am si pana, si din lenea de a face pana am mers intins pana acasa cu doua trei opriri pentru a mai baga ceva aer in roata dezumflata. Acasa am facut pana, dar am facut-o prost pentru ca dupa doua zile bicla mea era iar pe pana... Poate nu voi deveni eu o "Ms-technicus" cat va lipsi Radu, dar sigur voi mai invata una alta, pe propria-mi piele.

Jurnale Radu:
Plecarea
Despartirea

Traseu: Bucuresti-Soseaua de Centura- Comana-Mihai Bravu-Baneasa-Daita-Remus-Giurgiu-Ruse-Basarbovoz (ziua 1)-Ruse-Giurgiu-Calugareni-Adunatii Copaceni-Jilava-Bucuresti (DN5/E85)

Foto by Radu si Cristi

Citeste mai departe...

Eco, alergare si recuperare

Cu Eco am mai bifat o premiera. Dupa ce anul trecut am bifat primul meu abandon la Garboavele, anul asta am bifat si primul DNS...A fost o mare proba de vointa sa ma abtin si sa nu iau startul nici la cross si nici la maraton, dar stiam ca daca o fac, desi aveam sa termin in timpul limita, aveam si sa fortez si am zis ca mai bine stau naibii cuminte. Nu a fost deloc usor sa stau cuminte, a fost bine macar ca am avut multa lume de incurajat: Radu, Cristi, Claudiu, Cristina, Corina si multi altii pe care ii stiu de la concursuri. De fapt i-am intalnit pe toti la pod, la final de bucla 2, unde functionam pe post de semafor. Au mai fost si multe alte figuri cunoscute care au participat la cross, dar eu mi-am facut veacul pe traseul de maraton caci functionam si ca suport tehnic pentru Radu, de care sunt foarte mandra pentru ca a mers excelent. M-am bucurat in bucla 1 cand a venit bine, am stiut in bucla 2 ca va face un concurs bun si i-am tinut pumnii pe ultima bucla. Si pana la urma nu cred ca a mai mers vreodata atat de bine....Intre noi fie vorba s-a mers oricum foarte bine, timpii sunt putin din alta lume...cel putin o lume paralela cu mine.

Oricum tot stand eu acolo ca si semaforul am avut o adevarata lectie despre ce inseamna a incuraja niste participanti si am mai inteles ceva...eu nu sunt facuta sa stau locului, ca voluntar. E prea putin de munca raportat la cat sunt obisnuita sa dau din mine la un concurs. Sincer la un concurs e foarte multa durere-gratuita. Ba nici gratuita nu e, dai chiar bani ca sa te “bucuri” de ea. Dar asta e doar o aparenta. Insa eu nu pentru durere vreau sa alerg ci pentru momentele minunate in care se aliniaza planetele: traseu frumos+ stare fizica si psihica buna+ muzica buna.

Duminica am profitat de starea de “impuscat” a lui Radu (care nu era chiar atat de grava) si mi-am zis ca acum e momentul sa il alerg si eu putin. Asa ca am iesit la alergat in padurea din spatele casei de la Izvoru. Asa, usurel, cat sa nu fortez, cu cateva pauze, pe un pamant placut la adidas. Mi-a placut si nici bilantul luni dimineata nu a fost din cale afara de rau…doar vesnicul genunchi intepenit in somn.

Dar luni era o zi mare...In sfarsit am luat taurul de coarne, frustrata ca nu ii mai dau de hac ligamentului colateral si m-am apucat de recuperare. Tratamentul cu indiferenta prescris de Radu nu a functionat. Avantajul e ca stiam si unde si la cine-la Nico, kinetoterapeutul care a recuperat-o si pe Claudia...

Ceea ce imi place cel mai mult in relatia cu un medic sportiv sau cu un kineto/fizioterapeut este ca nu se uita la tine ca la extraterestru cand ii spui ce probleme ai- ca nu pot sa alerg la capacitate maxima...O problema minora raportat la tot ce vezi prin spitale si pe la usile cabinetelor de ortopedie.

Beleaua este ca, tocmai pentru faptul ca e o problema minora nu pot sta locului si ma mananca in fund, mai ales in weekend.

Nico mi-a mai bagat mintea in cap cu multe alte aspecte, unul dintre ele fiind antrenementul de care ar trebui al naibii sa ma tin. Nu de dragul rezultatelor ci de dragul sanatatii mele. La Roma am alergat fara antrenament (o singura tura de 20 km prin iarna si cateva de 8-10 km prin parc si cam atat). Si desi aparent m-am simtit bine, Nico crede ca de acolo a inceput epopeea. Apoi in stilul caracteristic am dat-o cu entuziasm inainte in tura la Slanic. Prea lunga pentru o prima tura de trail-running. Dar entuziasmul nu tine loc de genunchi.

Asa ca acum ar trebui sa imi pun rabdarea la incercare si sa ma fac odata bine. Fara dovezi de voinicie cu urcatul in pedale, dormit cu perna sub genunchi (si e incredibil caci functioneaza mai ales ca eu dorm destul de cuminte de felul meu), purtat genunchiere-cica menajat in urmatoarele 2 saptamani. Si apoi cred ca va trebui sa ma apuc batraneste de treaba. Concursurile in Romania sunt probabil ratate din punctul meu de vedere (oricum nu mai sunt decat vreo doua pana plecam), dar eu am niste munti nou nouti, proaspat scosi din cutie de descoperit si de dragul lor si al meu ar fi bine sa fiu valida.

Citeste mai departe...

La Comana cu bicicleta

Traseu: Bucuresti-Berceni-Dobreni-Campurelu-Colibasi-Comana-Traseul Lacul Comana-Comana-Campurelu-Vidra-Berceni-Bucuresti

Ce e drept, anul acesta am iesit la putine ture de bicla, si la 0 ture cu MTB. Si aveam eu un gand mai vechi ca in weeekenduri cu vreme proasta sa explorez variantele pe care le ofera imprejurimile Bucurestiului, caci pana acum nu am fost la niciun concurs, la nicio recunostere, pe niciun traseu din imprejurimi: Cernica, Comana, Padurea Baneasa imi sunt total necunoscute...

Weekendul potrivit a venit dupa o luna septembrie superba, dar acum totul statea sub semnul ploii. Asa ca am decis sa facem cunostinta cu Comana.

Citisem ceva material pe blogul lui Horatiu si nu parea incurajator-multe gunoaie era impresia generala, asa ca nu am plecat prea entuziasta....Si am avut ceva timp ca sa imi ajut entuziasmul sa scada pentru ca o am avut ceva de pedalat pana in Comana (vreo 2 h cred cu tot cu pauze de bere/eclere).

Pana la urma in centrul satului ne-am strans gasca mare si am plecat pe traseul lung de la Comana Bike Fest, pe care ne-am descurcat si fara GPS caci marcajul era inca foarte proaspat. Trackul este aproximativ si este cel furnizat de organizatori. Cand o sa fie Em gata cu documentatia revin cu tot trackul nostru.

Nu e nimic spectaculos de zis despre tura asta. Traseul pe la Comana este suprinzator si frumos. Ne-a placut si noua, ca si concurentilor de la concurs...Dar la concurs tot nu o sa venim caci din ce am inteles organizarea a dat cu minus in primavara....

Laviniu si Irina au mers nesperat de bine pentru a 5-a lor tura pe bicicleta ever si tarseul le-a fost dedicat :).

Mai jos am ales cateva (din putinele) poze facute de Radu, caci tura asta a fost mai preocupat sa bicicleasca cu Rohlofful pe poteci :).

Drumul de inceput-foarte primitor

Nimeni nu a vrut sa isi murdareasca bicicleta

Oare cum se cheama asta: stana de porci, porcarie?

Un locatar din stana de porci

2 fete cucuiete la final de tura

Citeste mai departe...