2023 Pe scurt

Daca realitatea vietii de familie & angajat la corporatie m-au determinat sa tai de pe lista, temporar, rezumatul fiecarei luni in parte si sa raman doar la evenimentele mai importante si un album personal in Google Photos, o trecere in revista a unui an 2023, destul de aglomerat, se cerea totusi a fi facuta si sper sa fie un obicei la care sa nu renunt, oricata treaba as avea de facut.

Cand unii isi fac bilantul cartilor citite, investiilor, lectiilor invatate, eu imi fac bilantul timpului petrecut outdoor, in miscare sau admirand pur si simplul frumosul.

2023 a fost un an cu mult mai putin sport, cu ore mai putine afara, cu provocari pe plan personal si profesional, cu o alta realitate (cea de parinte ocupat). Insa pentru 2024 trag speranta sa inclin din nou balanta in sensul cel bun cand vine vorba de natura si de hobby-uri.

Ianuarie nu are nimic notabil. Cateva ture cu copiii, cateva ture solo in zilele cu vreme buna.

Tura traditionala de iarna pe Piatra Mica in varianta solo, fast & light

In Febuarie am fugit la caldura. Nu ca m-as plange de frig iarna asta, ianuarie fiind o luna suprinzator de calduroasa, dar o infuzie de soare nu strica niciodata. Cum inca parea a fi prea devreme pentru a-l lasa pe Marius exclusiv la bunici, planific impreuna cu Suzi un cantonament de iarna, intr-o destinatie unde iarna nu exista- Cipru. E prima data cand ajungem in Cipru si saptamana de acolo a fost tot ce iti puteai dori de la un cantonament. Soare, cald, tricou, pantaloni scurti, ture lungi, mare, ceva munte, locuri noi, atmosfera relaxata.

In Martie se termina deja rabdarea cu iarna si incepe goana dupa primavara, cu flori si cat mai mult timp petrecut afara. Daca vrei sa gasesti ghiocei, atunci Craiul e destinatia castigatoare.

In Aprilie, de Pasti, am facut impreuna cu Marius prima calatorie in afara tarii si a avut parte de primul zbor cu avionul. Elvetia a fost destinatia aleasa. Putina primavara, putin frig, multi prieteni.

Mai a insemnat inceputul sezonului competitional, o Prima Evadare unde am mers chiar bine, insa evenimentul de tinut minte a fost GR-ul in echipa exclusiv de fete. Am incercat sa facem initial o echipa de mixt intre prieteni, insa atunci cand am vazut ca nu se leaga, am aruncat, asa, la sentiment afirmatia ca "singura combinatie in care as mai participa ar fi o echipa de fete, dar de fete bune". Suzi a prins ideea si tot ea a inceput sa raspandeasca vorba, in cerc restrans. Desi nu ma asteptam, cele 6 fete bune s-au strans, asta pana cand Suzi a trebuit sa renunte si treaba a devenit si mai complicata, caci multe optiuni nu mai ramasesera. Soarta insa vrea ca acest GR sa aiba o echipa de fete, care sa mearga bine, si ne facem din nou 6- Watt's up Ladies. Cele 5 ore si ceva de cursa au fost un studiu de caz despre echipa, unul pe care mi-ar face placere sa il predau la orice workshop din corporatie. Am depasit toate asteptarile (inclusiv pe alea noastre) si a fost exemplul perfect de "unde-s multi (dar si disciplinati), puterea creste".

Iunie a continuat cu numitorul comun numit concursuri, cu o experienta noua- Campionatele Nationale de Sosea. Am vrut sa merg acolo pentru experienta unui pluton de fete si asteptarile nu mi-au fost zadarnice. Desi campionatele nu au avut organizatori, etapa de fond a fost ca la carte, cu drumuri inchise, politie, comisari si aproape 0 haos. 

Iulie a fost despre un proiect fain, Home2Moldoveanu, despre acele ture de anduranta care mie imi plac atat de mult (si imi ies atat de bine, sic!).

August a venit cu o pauza de concursuri, insa cu 2 ture faine facute in doi, ca in vremurile bune. Un Home2Omu2Home, tot din categoria anduranta, si o tura de Bikepacking in Fagarasul Estic.

Septembrie a fost despre primul concediu in 3, concediu pentru care aveam ceva emotii, caci nu stiam care va fi dinamica, cum se va adapta Marius la starea de a fi "pe drumuri", fara socializare cu alti copii etc. Realitatea ne-a depasit insa asteptarile si pana la urma am reusit sa ne simtim bine toti 3 in Dolomitii in care nu am mai ajuns de mai bine de 10 ani.

La capitolul concursuri, trebuie pusa totusi pe raboj cea mai buna cursa a sezonului- The Wall, de la Pucioasa, unde am mers mai bine decat in orice vise si am terminat pe 2 la general, in spatele lui Miriam. Din nou pluton de fete, din nou experienta faina, mai ales cand watii sunt la locul lori si picioarele nici nu ai zice ca nu au mai pedalat cum trebuie de luni bune...

In Octombrie am incercat sa profitam cat am putut de mult de orele de soare si de zilele calde de weekend, iesind des la cort sau la plimbari culinare, cum este traditionala tura de clatite pe Tampa :) .

Noiembrie a inceput cu un road trip in Albania, in vacanta de toamna a lui Marius, o experienta din nou, surpinzator de faina, cu plaje pustii, apa suficient de cald cat sa faci baie si destinatii alternative pentru zilele cu vreme proasta. Dupa 1 an si jumatate impreuna si putina formare in acest sens, observam aici filonul de aventurier si speram sa reusim sa il tinem viu cativa ani de acum inainte.

Decembrie se scurge lin si invariabil in directia sarbatorilor de iarna. Niste sarbatori destul de linistite, fara prea multa alergatura, cu acelasi bradut din stinghii albe, dar si cu cea mai faina experienta de mers la colindat alaturi de CPNT.

Citeste mai departe...

2022 pe scurt

2022 a venit cu o alta calatorie. De data asta nici pe bicicleta si nici pe un alt continent. A fost insa o calatorie in lumea rabdarii, dar si a dragostei. Un alt fel de dragoste decat  mi-a fost dat sa experimentez pana acum. Calatoria s-a numit si se numeste Marius si a presupus mai mult timp petrecut acasa, un alt ritm al vietii, provocari, dar si multe bucurii. In ceea ce priveste sportul, au fost fara indoiala mai putine ore de antrenament si aproape 0 ore in ture de anduranta. Volumul a scazut in mod cert, insa concursurile s-au tinut lant, ca unica modalitate de a evada din rutina numita copil.  Vacanta ne-am facut-o cumva, anticipat, in februarie si martie, intr-o luna de work from Malaga unde am combinat in mod fericit job-ul cu turele pe bicicleta, rasarituri lenese si ore de plaja.

Ianuarie 

In Ianuarie nu am trait decat cu gandul la soarele Spaniei. M-am tarat cu greu printre zile si singura iesire notabila este in Bucegi, pe Bucsa, intr-o zi cu soare. 

Februarie

S-a simtit ca o luna de concediu. Ne-am intors cu drag in Andalusia si desi de data asta cazarea a fost intr-o banala statiune turistica de pe coasta, ceea ce ne doream cel mai mult era soare si caldura. Si am avut parte din plin de ele, explorand drumuri noi de pe langa Malaga si imersandu-ne putin in viata spaniola din off-season. Au fost munti, au fost valuri, a fost miros de sare si a fost multa muzica fado in casti (pentru mine cel putin).

Martie

Pe malul Mediteranei contempland cum sa imi umplu saptamana dintre joburi mi-am dat seama ca dupa o luna de soare afara ar merge si o luna de soare in suflet. Chiar o luna nu aveam, dar biletele de avion spre Germania erau ieftine asa ca le-am luat pe nerasuflate si am plecat cu Radu in Elvetia, la Andrei si Claudia. Nu am gasit neaparat primavara, jacheta de puf fiind la mare cautare, dar ne-am simtit bine unii cu altii si asta e tot ce conteaza. Pentru planuri mai marete, asteptam vara.

Aprilie

Dupa "pribegia" din lunile de iarna nu tineam neaparat sa plecam nicaieri prea departe.  Aprilie ne-a fost si plina de vizite la Marius, drumuri cu masina, weekenduri altfel. Nici spectrul razboiului care se consuma la granita nu ajuta foarte tare, astfel incat decidem sa traim slow si sa ramanem de Pasti acasa. Avem insa unele dintre mai faine Sarbatori Pascale. Am ingalbenit 4 oua cu turmenic, am luat cortul si am plecat pe dealurile Holbavului, ne-am dat cu MTB-ul pe poteci pustii si am mirosit primii copaci infloriti. Si ne-a fost bine. Si ne-am promis ca o sa stam mai des acasa, de sarbatori. 

Mai

Ultima luna de "facut de cap" in mod spontan, cand vrei, fara planuri si fara logistica. Au fost cateva concursuri din care, sincer, cel mai mult mi-a placut ceva ce nu a fost chiar concurs-Gentelmen's race. Dar cand mergi undeva cu Radu, chiar si la un eveniment care nu se vrea neaparat a fi competitiv, fii sigur ca acel eveniment va deveni un fel de cursa. Radu a fost dirijorul, noi ne-am executat pe rand partitura, cat am putut mai bine si la final ne-am si distrat, mai ales cand trei fete duceau, vitejeste, trena.

Iunie

Iunie s-a simtit ca un maraton. Cand esti catapultat de la viata uniforma de cuplu la realitatea vietii de familie, te simti de parca te-ar fi lovit...trenul. In multe zile ma simteam sufocata, dar Radu si mai apoi gradinita m-au ajutat sa am cateva iesiri de o seara si o dimineata pe munte, cat sa imi pun ordine in ganduri si sa linistesc valurile oceanului (cea mai draguta iesire fiind cea din Batrana-Pink Batrana).

Going solo

vs Family life

Iulie

Lucrurile incep sa se aseze si simt ca intram intr-un fel de rutina care ne prieste cumva tuturor. Weekend-urile graviteaza invariabil in jurul concursurilor, unele dintre ele mergand foarte bine. Mi-au placut Transfagarasan Challenge si KOM-ul de la Paltinis, am fost la Motorsirulo sa imi iau revansa pentru locul mediocru de la prima editie si am spart, in sfarsit, seria nefasta a locurilor 2 cu Teleferic Challenge, tura medie. Altfel, serile de vara ni le petrecem afara sau prin diverse aventuri in timpul saptamanii, carora Marius nu le-a prins deloc gustul.

Warm-up pentru KOM-ul de la Paltinis

Teleferic Challenge si primul concurs in tricoul Nomad Merida Team

Una din aventurile de seara

August

Dupa supradoza de concursuri din iunie si iulie, in prima parte a lui August am facut pauza si m-am bucurat de timpul petrecut cu prietenii (Claudia in special). Apoi a venit covid-ul si mai apoi Nationalele de XCM la care m-am inscris pe ultima suta de metri, am mers prost (ca dupa covid), am suferit, dar totusi am reusit sa am tricoul acela tricolor pe umeras...

Septembrie

Teoretic sezonul trebuia sa se termine in septembrie. Practic el s-a prelungit pana in octombrie, dar cum luna a fost foarte capricioasa, cu multe ploi, pe lista nu a fost sa fie decat Up to Postavaru, dar si o tura de 3 zile, alaturi de Suzi pe o noua portiune din Via Transilvanica.

Cu Suzi pe Via Transilvanica

Octombrie

Jumate din octombrie a fost despre bicicleta, cu ultimile concursuri ale sezonului (Apuseni si Bike Race), jumate din octombrie a fost despre tura de trekking a anului. Am plecat alaturi de Claudia in Fagaras, sa o cunoastem pe Dara si ne-am simtit nespus de bine...in 3. Noi doua si Fagarasul.

Bike Race si unul din cele mai reusite podiumuri ale sezonului

Tura pe care o planuim de minim 2-3 ani

Noiembrie

Noiembrie e o luna in care nu se intampla prea multe lucruri si weekendurile au pendulat intre ture de cursiera in prima parte, ture de hike inainte sa se puna zapada in munti (cum ar fi cea de pe Horoabe) si ture de trekking cu copiii, care  merg bine oricand.

From Horoabe with love

Decembrie

Cred ca mi-a trebuit un copil ca sa ma loveasca si pe mine spiritul Craciunului. Asa ca anul acesta am avut o infuzie de Mos Craciuni in viata noastra, am impodobit 2 brazi de Craciun, ne-am uitat la filme cu tematica de iarna si am impachetat cadouri. Cel mai reusit brad a fost fara indoiala cel impodobit de copii pe Kermen. Pe langa asta am bifat primul Rapha Festive 500 si asta pe fondul unor zile lejere la job si neobisnuit de calduroase.

Citeste mai departe...

2021 pe scurt

2021 a trecut cumva in anonimat. Ne-am obisnuit cu pandemia, mie mi-au lipsit proiectele interesante, m-am scurs cumva printre saptamani si luni, fara sa simt ca as avea un rost...La ceasul asta de bilant nici macar nu sunt sigura daca am trait frumos. Cred ca doar am trait...

Ianuarie a fost o luna a contrastelor, cu perioade de iarna adevarata, cand schiurile erau la mare cautare si perioade calde, in care corupta de Radu si de Suzi, si imbracata de Radu, am reusit sa ies la sosea.

Side by side

Februarie are ceva mai multa bicicleta, insa ramane o luna a pendularii intre cele doua sporturi. Totusi, acum cand imi recitesc notitele as spune ca in aer se simtea totusi un miros de primavara.

Cu Claudia, la o Piatra Mare Morning Glory

In Martie s-a intors iarna, cu un metru de zapada pusa peste noapte in Poiana Brasov. Asa ca ne-am conformat si ne-am urcat din nou pe schiuri.

Aici la o tura de iarna prin Bucegi

E deja Aprilie si iata ca iarna nu stie sa piarda. Asa ca pana nu infloresc copacii la campie, nu avem nicio sansa sa punem schiurile in cui la Brasov. In partea a doua a lunii pedala incepe sa mearga bine pe cursiera si incep sa ma gandesc la un sezon bun la sosea anul asta.

Inainte sa inceapa pozele cu branduse, luati cu zapada meilor (Postavaru la apus)

In Mai am sarit in doua saptamani de la zapada, la supradoza de verde. Am pornit sa cautam primavara in Colinele Transilvaniei, la o tura de bikepacking de 4 zile, in jurul Pastilor. Si daca uitam ploaia de la Colbor din prima zi, care era sa ne intoarca din drum (noroc cu entuziasmul meu), in rest pot spune cu mana pe inima ca am gasit in sfarsit primavara, am dormit in cranguri, am pregatit micul dejun sub copaci infloriti si am petrecut 4 zile pline in saua MTB-ului.

Iunie a deschis seria concursurilor pe 2021 si in 4 saptamani am bifat 3 curse. La Bacau am mers chiar bine la proba de fond, terminand prima amatoare dupa elite. La Movilele Blajelului m-am chinuit, dar am mers acolo pe interes, ca sa nu mor la Vidraru. Si la Vidraru m-am chinuit pentru ca m-a alergat Minette, insa traseul mi-a placut si am pus, fara indoiala, concursul, in topul personal de pe anul acesta.

Vidraru MTB Challenge

Iulie a fost luna andurantei pe cursiera cu doua ture redutabile intr-o singura saptamana. A fost fara indoiala si un varf de forma pe cursiera, desi cam intrasem in filmul MTB-ului. Totul a inceput cu Sea2Summit-ul lui Radu (practic de la malul marii pana pe varful Omu, de la rasarit la apus), care pentru mine s-a transformat intr-un Sea2Home de care sunt, totusi, foarte multumita. La doar 2 zile distanta am luat startul si la un brevet de 200 km organizat pe langa Miercurea Ciuc. Inca nu imi e clar cum am reusit sa ma recuperez in doua zile, mai ales ca la brevet am mers suprinzator de bine, fiind alauri de Radu Dodu in top 10, pana la penultima urcare, unde am facut pana. Cu ajutorul lui Radu am reusit insa sa imi rezolv pana si sa fac si ultima urcare a zilei-si in fond, provocarea concursului. Evident ca in sa.

Motosirulo challenge

August- In August, Radu a fost plecat la Silk Road Mountain Race, asa ca eu am trecut intr-o viteza inferioara in ceea ce priveste sportul. Totusi, am petrecut cateva seri foarte faine alaturi de baieti la cateva aventuri in timpul saptamanii in Piatra Mare si Bucegi, am vazut Perseidele doua nopti la rand (una pe munte si una la Tzale la mosie, cu socializare), am baut vin si am mancat branza puturoasa, am povestit si m-am simtit bine. Si am incheiat luna cu o tura de MTB in Bucegi, alaturi de Suzi, tura care a creat probabil premizele pentru o tura de bikepacking pe Via Maria Theresia.

Tour de Bucegi, cu Suzi

Septembrie-Asteptam luna asta ca sa imi inchei socotelile cu Cupa Nationala la MTB. 2021 a fost un an plin de concursuri de bicicleta pentru nivelul meu de toleranta (7 in total, stranse toate in 3 doar luni de vara). Am fost bucuroasa dupa Pucioasa, mai ales ca am mers bine, insa cand s-au mai asezat sentimentele mi-am dat seama ca in 2022 voi fi mult mai selectiva cu concursurile si o sa merg doar la cele care ma atrag cu adevarat si nu doar pentru matematica clasamentului. Septembrie a venit la pachet si cu o frumoasa tura de bike packing in Orientali, alaturi de Suzi si Radu, pe un traseu construit in jurul Viei Transilvanica, precum si cu un concediu de 2  saptamani in Alpi si in stilul lui Radu am tintit sus, alegand Tour du Mont Blanc in varianta pentru MTB. Au fost fara indoiala 4 saptamani pline si pentru ca nu stiu ce sa aleg, ma voi rezuma la o poza din fiecare aventura din cele mentionate mai sus. 

BikeXpert Alpine Challenge  si castigatorii Cupei Nationale la MTB

Calimani si Via Transilvanica (Tinutul de Sus)

Tour du Mont Blanc, bikepacking style

Octombrie aduce cu sine o toamna lunga, de vreo 3 saptamani, pe care am savurat-o in tihna prin muntii de langa casa. Raman in memorie doua ture. Una alaturi de Claudia si Rose, in Bucegi, intr-o zi calda si tihnita, ca o icoana si un Morning Glory boieresc pe Varful La Om, alaturi de Radu si Claudia, inainte sa se schimbe ora.

Gaura si Clincea alaturi de fete

Morning Glory la La Om si una din pozele din albumul Eu si Clau

Noiembrie- ca in fiecare an alergam dupa ultimile zile calde si ultimile crampeie de soare. Cele mai reusite bai de soare sunt de data asta in Fagaras, intr-o tura de explorare/ reamintire in zona Urlea. 

Decembrie este o luna plina, cu sentimente contradictorii generate de plecare Claudiei si a lui Andrei in Elvetia. Ne bucuram de ziua lor speciala, ne spunem pe curand si petrecem Revelionul in compania oamenilor de pe langa Brasov, cu ploaie, foc, artificii si partide de scrabble cu Andrei si Alina.

Decembrie a fost in fond o luna despre cei ce pleaca

Si cei care raman

Citeste mai departe...